Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale.
Art. 2. - (1) Aşezămintele culturale, în sensul prezentei legi, sunt instituţiile publice de cultură care desfăşoară activităţi şi în domeniul educaţiei permanente, organizate în afara sistemului naţional de învăţământ formal, în colaborare cu acesta, având drept scop păstrarea şi promovarea culturii tradiţionale.
(2) Aşezămintele culturale sunt: căminul cultural, casa de cultură, universitatea populară, şcoala populară de arte şi meserii, centrul de cultură, formaţia şi ansamblul profesionist pentru promovarea culturii tradiţionale, centrul zonal pentru educaţia adulţilor, centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.
Art. 3. - Activitatea aşezămintelor culturale se adresează tuturor cetăţenilor, indiferent de rasă, naţionalitate, vârstă, sex, etnie sau religie, în vederea dezvoltării libere şi a adaptării lor la evoluţiile majore din cadrul societăţii şi la normele generale de moralitate.
CAPITOLUL II
Organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale
Art. 4. - Aşezămintele culturale funcţionează în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale sau în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale, după caz.
Art. 5. - (1) Activităţile specifice aşezămintelor culturale se desfăşoară în temeiul prevederilor legale în vigoare, în conformitate cu regulamentul-cadru şi normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(2) Acreditarea aşezămintelor culturale pentru a desfăşura activităţi de formare profesională continuă se face conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată.
(3) Activităţile pentru păstrarea şi promovarea culturii tradiţionale, precum şi cele privind formarea unor deprinderi şi abilităţi se finalizează cu obţinerea unor certificate de absolvire emise sub girul Ministerului Culturii şi Cultelor, cu menţionarea în mod distinct a denumirii programului şi a instituţiei organizatoare.
(4) Activitatea aşezămintelor culturale este asigurată de către personalul de specialitate al instituţiei organizatoare, cu statut de angajat permanent, de personal asociat sau, după caz, de experţi din ţară sau din străinătate.
(5) Personalul de specialitate care desfăşoară activităţi de educaţie permanentă în aşezămintele culturale este încadrat şi salarizat conform legislaţiei în vigoare, în funcţie de pregătirea profesională.
(6) Pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar, care desfăşoară activităţi de educaţie permanentă în aşezămintele culturale, nivelurile de salarizare se stabilesc conform prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Principalele activităţi ale aşezămintelor culturale sunt cele din domeniul educaţiei permanente, precum şi cele care au drept scop conservarea şi punerea în valoare a tradiţiilor populare.
(8) Coordonarea şi îndrumarea metodologică a activităţilor se fac de către Ministerul Culturii şi Cultelor, prin intermediul unor comisii mixte, desemnate de serviciile descentralizate şi formate din specialişti ai Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, ai centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale şi ai direcţiilor judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional.
CAPITOLUL III
Căminul cultural
Art. 6. - (1) Căminul cultural este instituţie publică, având personalitate juridică, fără scop lucrativ, care funcţionează în toate centrele de comună, sub autoritatea consiliului local.
(2) Căminul cultural poate avea filiale pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective.
(3) Căminul cultural poate purta numele uneia dintre personalităţile istoriei şi culturii naţionale sau locale.
(4) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea consiliului consultativ, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional.
Art. 7. - Căminul cultural are, în principal, următoarele obiective:
a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanentă;
b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal;
c) organizarea sau susţinerea formaţiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri folclorice, inclusiv a participării formaţiilor la manifestări culturale intercomunale şi interjudeţene;
d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare sau permanente, elaborarea de monografii şi lucrări de prezentare turistică;
e) difuzarea de filme artistice şi documentare;
f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de artă populară şi de gospodărire ţărănească;
g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de educaţie civică şi a celor de formare profesională continuă;
h) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de interes comunitar.
Art. 8. - (1) Conducerea operativă a căminului cultural este asigurată de un director numit prin concurs.
(2) Concursul este organizat de consiliul local împreună cu direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional; din comisia de concurs face parte câte un reprezentant al consiliului local, al direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional şi al centrului judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale.
(3) Pentru participarea la concurs, candidaţii vor trebui să primească, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional.
Art. 9. - (1) În cadrul căminului cultural se organizează un consiliu consultativ format din 5-11 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat; din acest consiliu fac parte reprezentanţi de frunte ai comunei, din partea şcolii, cultelor, primăriei, tinerilor, pensionarilor, gospodarilor agricoli sau ai unor asociaţii ce îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei, precum şi responsabilii filialelor căminului cultural.
(2) Consiliul consultativ se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţă asupra programului anual de activităţi şi a priorităţilor de finanţare, analizează trimestrial activitatea desfăşurată şi modul de finanţare a activităţilor şi, respectiv, face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care se înaintează spre aprobare consiliului local.
Art. 10. - (1) Directorul căminului cultural are următoarele atribuţii:
a) asigură conducerea activităţii curente a instituţiei;
b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape;
c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice;
d) este ordonator secundar de credite;
e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanţă cu legislaţia în vigoare;
f) reprezintă instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;
g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind împreună cu acesta măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii.
(2) Directorul căminului cultural este salarizat potrivit legii.
CAPITOLUL IV
Casa de cultură
Art. 11. - (1) Casa de cultură este instituţie publică, având personalitate juridică, care poate funcţiona în oraşe şi municipii, precum şi în sectoarele municipiului Bucureşti, sub autoritatea consiliului local.
(2) Casa de cultură, ca instituţie de interes public, având personalitate juridică, poate funcţiona în oraşe şi municipii şi în subordinea sindicatelor sau a altor organizaţii.
(3) Casa de cultură poate avea filiale în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.
(4) Casa de cultură poate purta numele unei personalităţi culturale sau istorice de importanţă locală sau naţională.
(5) Atribuirea denumirii se face conform legislaţiei în vigoare, la propunerea conducerii instituţiei, cu avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art. 12. - (1) Casa de cultură are, în principal, următoarele obiective:
a) organizarea şi desfăşurarea de activităţi cultural-artistice şi de educaţie permanentă;
b) conservarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, ale patrimoniului naţional şi universal;
c) organizarea sau susţinerea formaţiilor artistice de amatori, de concursuri şi festivaluri, inclusiv a participării formaţiilor la manifestări culturale interjudeţene, naţionale şi internaţionale;
d) organizarea sau susţinerea activităţii de documentare, a expoziţiilor temporare, elaborarea de monografii şi lucrări de educaţie civică şi informare a publicului;
e) difuzarea de filme artistice şi documentare;
f) organizarea cercurilor ştiinţifice şi tehnice, de artă populară şi plastică;
g) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de formare profesională continuă.
(2) Pentru exercitarea acestor atribuţii, casa de cultură iniţiază şi organizează proiecte sau programe culturale.
(3) Casa de cultură funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelară.
Art. 13. - (1) Conducerea casei de cultură este asigurată de un director numit prin concurs organizat de consiliul local sau, după caz, de autoritatea tutelară împreună cu direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti; din comisia de concurs vor face parte reprezentanţii consiliului local, ai autorităţii tutelare şi reprezentantul direcţiei judeţene.
(2) Pentru participarea la concurs, candidaţii trebuie să depună la dosar, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art. 14. - În cadrul casei de cultură se organizează un consiliu consultativ format din 7-15 membri, care îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat, din rândul personalităţilor culturale şi ştiinţifice reprezentantive, desemnaţi de directorul instituţiei cu avizul autorităţii tutelare.
Art. 15. - Directorul casei de cultură are următoarele atribuţii:
a) asigură conducerea activităţii curente a instituţiei;
b) elaborează programele de activitate anuale şi pe etape;
c) conduce nemijlocit şi concret un domeniu distinct din activităţile de profil specifice;
d) este ordonator secundar de credite;
e) hotărăşte măsurile disciplinare sau de recompensare a personalului din subordine, în concordanţă cu legislaţia în vigoare;
f) reprezintă şi angajează instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;
g) informează consiliul consultativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi a prestaţiei colectivului pe care îl conduce, stabilind măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea activităţii.
Art. 16. - Consiliul consultativ al casei de cultură se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, se pronunţă asupra programului general de activităţi şi a priorităţilor de finanţare, precum şi asupra modului de realizare a obiectivelor propuse şi face propuneri privind schimbările necesare în structura instituţiei, care vor fi supuse aprobării autorităţii tutelare.
CAPITOLUL V
Universitatea populară
Art. 17. - Universitatea populară este instituţie publică având personalitate juridică, organizată în municipii, oraşe şi comune, sub autoritatea consiliilor judeţene sau locale, după caz, sau funcţionează ca un compartiment distinct în cadrul casei de cultură sau al căminului cultural.
Art. 18. - Universitatea populară funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare, avizat de direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, şi aprobat de autoritatea tutelară.
Art. 19. - Universitatea populară are, în principal, următoarele obiective:
a) dezvoltarea generală şi armonioasă a personalităţii umane;
b) transmiterea şi asimilarea valorilor ştiinţifice, culturale şi artistice, naţionale şi universale;
c) educarea civică, morală şi economică;
d) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi pentru formarea, perfecţionarea şi/sau reconversia profesională, în vederea integrării active pe piaţa muncii;
e) însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi artistico-culturale;
f) îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe în vederea asigurării de şanse egale pentru integrarea în societate;
g) asimilarea standardelor sistemului informaţional în cadrul activităţilor organizate;
h) dezvoltarea, în cooperare cu autorităţile publice, cu reprezentanţi ai societăţii civile, ai sindicatelor şi ai patronatelor, de forme de pregătire pentru servicii diverse, în raport cu nevoile specifice ale comunităţii;
i) cultivarea meşteşugurilor, obiceiurilor şi tradiţiilor;
j) cooperarea cu instituţii cultural-artistice din ţară şi din străinătate.
Art. 20. - (1) Conducerea universităţii populare este asigurată, în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, de către un director numit pe bază de concurs organizat de autoritatea administraţiei publice locale împreună cu direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti; din comisia de concurs fac parte reprezentanţi ai autorităţii administraţiei publice locale şi ai direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.
(2) Pentru participarea la concurs, candidaţii trebuie să depună la dosar, în mod obligatoriu, avizul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.
(3) Universităţile populare care funcţionează ca departamente în cadrul caselor de cultură sunt conduse de către un referent de specialitate, iar cele care funcţionează în căminul cultural sunt coordonate de către directorul instituţiei.
CAPITOLUL VI
Şcoala populară de arte şi meserii
Art. 21. - Şcoala populară de arte şi meserii este instituţie publică, având personalitate juridică, cu profil de învăţământ artistic şi de însuşire a meşteşugurilor tradiţionale, organizată în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, aflată sub autoritatea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Art. 22. - Şcoala populară de arte şi meserii funcţionează conform normelor didactice elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării*) şi de Ministerul Culturii şi Cultelor.
___________
*) Conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 29 iunie 2003, s-a înfiinţat Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin reorganizarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi prin preluarea activităţii de tineret de la fostul Minister al Tineretului şi Sportului.
Art. 23. - Conducerea şcolii populare de arte şi meserii este asigurată, în baza regulamentului de organizare şi funcţionare, de către un director numit prin concurs organizat de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împreună cu direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art. 24. - Directorul şcolii populare de arte şi meserii are următoarele atribuţii:
a) asigură conducerea curentă a instituţiei;
b) elaborează programele de activitate;
c) desfăşoară nemijlocit una dintre activităţile de profil;
d) este ordonator de credite;
e) stabileşte măsuri disciplinare sau de recompensare, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
f) reprezintă instituţia în raporturile cu persoanele juridice şi fizice, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale;
g) prezintă anual un raport de activitate în faţa consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Art. 25. - Personalul de specialitate al şcolii populare de arte şi meserii este salarizat conform Legii nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VII
Centrul cultural
Art. 26. - Centrul cultural este instituţie publică de cultură, cu personalitate juridică, de interes naţional sau local.
Art. 27. - Centrele culturale de interes naţional sunt înfiinţate prin hotărâre a Guvernului şi sunt finanţate din venituri proprii şi alocaţii de la bugetul de stat.
Art. 28. - (1) Centrele culturale de interes judeţean sau local, municipale sau orăşeneşti, se constituie şi funcţionează sub autoritatea consiliului judeţean sau local, după caz.
(2) Activitatea centrelor culturale de interes judeţean sau local este finanţată din veniturile proprii şi alocaţiile consiliului judeţean sau local, după caz.
Art. 29. - Centrele culturale au următoarele atribuţii:
a) educarea ştiinţifică şi artistică a publicului, prin programe specifice;
b) sprijinirea tinerilor cercetători şi artişti valoroşi în afirmarea lor;
c) elaborarea şi editarea de studii, publicaţii şi materiale documentare;
d) colaborarea cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu fundaţii, universităţi române şi străine, în vederea cunoaşterii şi afirmării valorilor culturii şi civilizaţiei româneşti;
e) îmbogăţirea patrimoniului instituţiei prin donaţii, achiziţii, organizarea de tabere şi expoziţii de artă şi alte forme;
f) acreditarea formaţiilor şi ansamblurilor artistice profesioniste.
Art. 30. - Centrele culturale îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, avizat de autoritatea tutelară, după caz.
CAPITOLUL VIII
Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
Art. 31. - Centrul Naţional de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare se reorganizează în Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi trece de sub autoritatea şi din finanţarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, ca instituţie publică finanţată din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul de stat.
Art. 32. - Organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 33. - Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale are următoarele atribuţii:
a) propune autorizarea instituţiilor publice de cultură prevăzute la art. 2;
b) efectuează studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile populare şi meşteşugurile tradiţionale şi iniţiază programe pentru conservarea şi protejarea acestora;
c) promovează obiceiurile şi tradiţiile populare;
d) propune zone de obiceiuri şi tradiţii populare protejate;
e) realizează programe de educaţie permanentă în parteneriat cu instituţii de specialitate din ţară şi din străinătate;
f) asigură asistenţă ştiinţifică şi de specialitate, în condiţiile prezentei legi, instituţiilor publice de cultură acreditate din domeniul educaţiei permanente;
g) editează şi difuzează materiale de interes din domeniul educaţiei permanente pentru instituţiile publice de cultură;
h) colaborează cu Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii în scopul formării formatorilor din sistemul educaţiei permanente;
i) elaborează regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare a aşezămintelor culturale.
CAPITOLUL IX
Centre judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale
Art. 34. - Centrele judeţene de conservare şi valorificare a tradiţiei şi creaţiei populare şi centrele judeţene de cultură se reorganizează în centre judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, ca instituţii publice de cultură, cu personalitate juridică, sub autoritatea consiliilor judeţene, finanţate din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul local.
Art. 35. - Regulamentele de organizare şi funcţionare a centrelor judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale se elaborează în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor în termen de 30 de zile de la data elaborării lor.
Art. 36. - Centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale au următoarele atribuţii:
a) coordonează şi îndrumă din punct de vedere metodologic, în plan judeţean, activitatea aşezămintelor culturale;
b) sprijină activitatea aşezămintelor culturale în domeniul formării formatorilor şi al perfecţionării personalului de specialitate;
c) editează şi difuzează publicaţii în domeniul educaţiei permanente pentru reţeaua judeţeană a aşezămintelor culturale;
d) realizează programe de educaţie permanentă în parteneriat cu instituţiile de specialitate din ţară şi din străinătate;
e) iniţiază şi sprijină proiecte şi programe de promovare a obiceiurilor şi tradiţiilor populare;
f) propune zone de obiceiuri şi tradiţii populare protejate din cadrul judeţului;
g) efectuează studii şi cercetări privind obiceiurile, tradiţiile populare şi meşteşugăreşti tradiţionale;
h) iniţiază şi aplică programe pentru conservarea şi protejarea acestora.
CAPITOLUL X
Alte categorii de aşezăminte culturale
Art. 37. - (1) Formaţiile şi ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii tradiţionale sunt instituţii publice sau private de spectacol, cu personalitate juridică.
(2) Formaţiile şi ansamblurile profesioniste pentru promovarea culturii tradiţionale îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului de organizare şi funcţionare, pe stagiuni.
(3) În alcătuirea repertoriilor, formaţiile şi ansamblurile profesioniste, în scopul promovării culturii tradiţionale, colaborează cu Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, respectiv cu centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, după caz.
Art. 38. - (1) Centrul pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii este instituţie publică de cultură, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţată integral din venituri proprii, care funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Activitatea Centrului pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii se desfăşoară în conformitate cu prevederile propriului regulament de organizare şi funcţionare.
Art. 39. - Centrele zonale pentru educaţia adulţilor se pot organiza în cadrul căminelor culturale, caselor de cultură sau universităţilor populare, cu următoarele atribuţii:
a) derularea unei activităţi de cercetare în zonă pentru identificarea cerinţelor de educaţie şi elaborarea unor strategii coerente pe termen scurt, mediu şi lung;
b) iniţierea şi susţinerea unor programe de educaţie în vederea dezvoltării resurselor umane;
c) asistenţă în formarea şi perfecţionarea profesională pentru dobândirea de noi calificări, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
CAPITOLUL XI
Finanţarea aşezămintelor culturale
Art. 40. - Aşezămintele culturale sunt finanţate din venituri proprii şi din alocaţii de la bugetul local sau, după caz, de la bugetul de stat.
Art. 41. - Finanţarea activităţii de formare profesională continuă şi promovare socială a persoanei, desfăşurată de instituţiile publice de cultură, se face potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată.
Art. 42. - Pentru finanţarea sistemului de educaţie permanentă prin instituţiile publice de cultură se pot constitui la nivel teritorial surse suplimentare de finanţare din taxele şi impozitele locale.
Art. 43. - Sursele suplimentare locale pentru finanţarea activităţilor de educaţie permanentă pot fi utilizate pentru:
a) cheltuieli pentru organizarea unor manifestări cultural-educative de interes local;
b) cheltuieli pentru activităţi organizate în colaborare cu alte instituţii din ţară şi din străinătate.
CAPITOLUL XII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 44. - Normele metodologice prevăzute la art. 5 se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 45. - Centrele judeţene pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale vor fi organizate, în fiecare judeţ, potrivit prevederilor prezentei legi, în termen de 90 de zile de la publicarea normelor metodologice prevăzute la art. 5 în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 46. - La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 5 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
Bucureşti, 27 iunie 2003.
Nr. 292.
