Art. 30. - (1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizează în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat.
(2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, fără a afecta exerciţiul financiar în curs.
(3) Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate cercetării şi expertizării în vederea proiectării şi execuţiei lucrărilor de consolidare-restaurare şi de punere în valoare a monumentelor istorice;
b) fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea priorităţilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fără dobândă, cu dobândă redusă sau cu dobânda pieţei, pentru efectuarea de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute;
c) gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile alin. (3) lit. b), în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, instituit potrivit prevederilor art. 51, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursări de credite şi plăţi din dobânzi se utilizează în sistem revolving, cu acelaşi scop;
d) administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituţii publice din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor; propunerea concesionării sau închirierii acestora în condiţiile legii;
e) editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice;
f) organizarea şi realizarea altor activităţi specifice atribuţiilor sale, aducătoare de venituri, conform prevederilor art. 73 alin. 4 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, pe care le gestionează în regim extrabugetar.
(4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data înfiinţării sale întreaga bază materială de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu - Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.
Art. 31. - (1) În vederea realizării măsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, Serviciul monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu.
(2) Atribuţiile Serviciului monumentelor istorice sunt cele stabilite prin prezenta lege, prin Legea nr. 11/1994 privind unele ordonanţe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 81/1992 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantării unor credite externe, prin Legea nr. 41/1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional şi prin alte acte normative.
CAPITOLUL II
Organisme de specialitate
Art. 32. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se reorganizează Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi se modifică structura şi modul său de funcţionare. Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este organismul ştiinţific, consultativ şi de avizare în domeniul protejării monumentelor istorice, care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizează, după caz, metodologiile, normativele şi măsurile tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice.
(3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este formată din personalităţi şi specialişti atestaţi în domeniul protejării şi punerii în valoare a monumentelor istorice, în sensul prezentei legi.
(4) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este compusă din 21 de membri, este condusă de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţionează în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare.
(5) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi cultelor la propunerea:
a) Academiei Române - 2 membri;
b) Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei - un membru;
c) Ministerului Educaţiei şi Cercetării - 2 membri;
d) organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice - un membru;
e) Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice.
(6) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(7) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice poate alege ca membri de onoare ai săi specialişti din ţară sau din străinătate, personalităţi ştiinţifice de recunoaştere internaţională din domeniul cercetării şi protejării monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt validaţi cu votul majorităţii simple a comisiei.
(8) Ministerul Culturii şi Cultelor asigură mijloacele materiale şi financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Art. 33. - (1) Autoritatea deciziilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este garantată prin prezenta lege.
(2) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice îşi desfăşoară activitatea prin lucrări în plen, în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate.
(3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii, conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un mandat de 5 ani; preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Preşedintele împreună cu vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6) Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regulă cu majoritatea simplă a voturilor, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege.
Art. 34. - (1) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi o reprezintă pe plan naţional şi internaţional; preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinită de directorul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de specialişti din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 35. - (1) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuţii:
a) fundamentează din punct de vedere ştiinţific strategia naţională de protejare a monumentelor istorice;
b) avizează metodologiile, normele, normativele şi reglementările tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
c) hotărăşte clasarea, neclasarea, declasarea şi schimbarea grupei monumentelor istorice;
d) stabileşte criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării monumentelor istorice, precum şi criteriile de avizare a agenţilor economici cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
e) avizează secţiunile de specialitate prevăzute în Planul de amenajare a teritoriului naţional, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
f) avizează planurile urbanistice generale ale localităţilor care cuprind monumente istorice, planurile urbanistice zonale ale zonelor protejate care cuprind monumente istorice, precum şi regulamentele de construire aferente acestor zone, iar în absenţa unor astfel de documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobate, planurile urbanistice de detaliu care au drept obiect monumente istorice sau imobile din zona de protecţie a acestora;
g) avizează studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru instituirea şi delimitarea zonelor protejate de patrimoniu construit şi a ariilor siturilor arheologice protejate prin lege, precum şi reglementările generale de amenajare a teritoriului acestora, conform normelor legale în vigoare;
h) avizează documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice din grupa A; avizează inscripţionarea şi marcarea monumentelor istorice, având la bază texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
i) avizează documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra imobilelor din zonele de protecţie a monumentelor istorice;
j) formulează priorităţile lucrărilor de protejare a monumentelor istorice în vederea fundamentării sumelor necesare ce urmează să fie alocate în acest scop de la bugetul de stat, examinează şi avizează priorităţile de finanţare din fondurile aprobate prin buget, precum şi modificările survenite pe parcursul anului bugetar;
k) avizează propunerile de achiziţii de monumente istorice, ce se realizează prin Ministerul Culturii şi Cultelor;
l) controlează aplicarea deciziilor sale de către proprietarii sau deţinătorii de monumente istorice cu orice titlu;
m) avizează contractele Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice privind intervenţiile asupra monumentelor istorice;
n) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
o) sesizează organele de stat competente pentru aplicarea şi luarea de măsuri privind protejarea monumentelor istorice, ca urmare a constatărilor controalelor efectuate de către membrii săi, potrivit procedurilor prevăzute de prezenta lege şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice;
p) susţine elaborarea de programe de pregătire a specialiştilor, precum şi de planuri de învăţământ şi specializare în domeniul protejării monumentelor istorice;
q) reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare.
(2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice menţionate în alin. (1) lit. f), g), h), i), o) şi p) pot fi delegate secţiunilor sau comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Art. 36. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizează ca organisme ştiinţifice în teritoriu ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(2) Numărul, teritoriul de competenţă, organizarea şi funcţionarea comisiilor regionale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au câte 9 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(4) Componenţa comisiilor regionale ale monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Comisiile regionale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii:
a) urmăresc aplicarea strategiei naţionale de protejare a monumentelor istorice în regiunea lor de competenţă;
b) analizează şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenţă în grupa A sau B, după caz;
c) avizează planurile urbanistice generale, planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu ale localităţilor ce cuprind monumente istorice clasate în grupa B;
d) avizează planurile urbanistice de detaliu şi proiectele de execuţie în zonele cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care există reglementări avizate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice;
e) avizează documentaţiile tehnice care propun lucrări de cercetare, investigaţii şi expertize tehnice, proiectele tehnice şi detaliile de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B;
f) propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi autorităţilor administraţiei publice locale priorităţile de finanţare şi/sau cofinanţare, după caz, a lucrărilor de protejare a monumentelor istorice clasate în grupa B;
g) controlează respectarea prevederilor legale referitoare la protejarea monumentelor istorice de către deţinătorii cu orice titlu, precum şi de către cei care execută lucrări la monumente istorice sau în zonele de protecţie a acestora;
h) avizează documentaţiile pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificări de arhitectură ori ale componentelor artistice, în condiţiile în care lucrările se execută cu respectarea materialelor, tehnicilor şi formelor constructive iniţiale;
i) îndeplinesc alte atribuţii date în competenţă, potrivit dispoziţiilor legale.
Art. 37. - (1) În cadrul corpului de control al ministrului culturii şi cultelor se constituie un compartiment de control şi audit, exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(2) Structura şi organigrama compartimentului de control şi audit se stabilesc în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3) Compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are următoarele atribuţii:
a) controlează, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea monumentelor istorice;
b) constată încălcarea prevederilor legale în domeniul conservării, restaurării şi protejării monumentelor istorice; stabileşte persoanele responsabile şi răspunderea disciplinară, materială, contravenţională sau penală a acestora;
c) are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi pe şantierele de cercetare sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop organele abilitate ale statului au obligaţia să sprijine personalul compartimentului în exercitarea atribuţiilor;
d) face propuneri de sancţionare în condiţiile legii a abaterilor constatate;
e) asigură activitatea de audit în domeniul activităţii de protejare a monumentelor istorice, în condiţiile legii.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (3) compartimentul de control şi audit pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul să solicite şi să primească informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană fizică sau juridică, aceasta având obligaţia de a da curs solicitării în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.
TITLUL IV
Responsabilităţile proprietarilor de monumente istorice şi
ale autorităţilor administraţiei publice locale
CAPITOLUL I
Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice
Art. 38. - (1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:
a) să întreţină, să folosească şi să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, conform art. 16;
b) să asigure paza monumentelor istorice şi să ia măsuri pentru apărarea împotriva incendiilor;
c) să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
d) să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând păstrarea descoperirilor în condiţiile legii, până la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;
e) să asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţă;
f) în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcină arheologică, să finanţeze săpătura şi cercetarea arheologică aferente;
g) să obţină avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute la art. 22;
h) să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi să prevadă în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate;
i) să respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută ei înşişi lucrări de întreţinere curentă sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi;
j) să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi;
k) să permită montarea şi să întreţină însemnul şi sigla "Monument istoric";
l) să obţină avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi să asigure pe propria răspundere condiţii corespunzătoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;
m) să comunice direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice.
(2) În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), proprietarii monumentelor istorice constată producerea unor pagube, aceştia au dreptul la o justă despăgubire, achitată în termen de 60 de zile de la constatare de către instituţiile care au realizat cercetarea sau expertizarea.
(3) Cu privire la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au următoarele obligaţii:
a) să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemţiune al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;
b) să notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric;
c) să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi să transmită acesteia o copie de pe acte.
Art. 39. - (1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice statul sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, pot să asigure, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, asistenţă ştiinţifică şi de specialitate, în condiţiile legii.
(2) Asistenţa prevăzută la alin. (1) se oferă pe baza convenţiilor încheiate între părţi, care stipulează condiţiile de acordare, utilizare şi de retragere a acesteia.
(3) Asistenţa din partea statului, respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale, este acordată prin intermediul instituţiilor de specialitate din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv a instituţiilor de specialitate subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.
(4) Asistenţa ştiinţifică se realizează prin acces la evidenţele de specialitate privind monumentele istorice deţinute, prin consultanţă şi prin elaborarea de cercetări, studii şi expertize.
(5) Asistenţa ştiinţifică şi de specialitate este asigurată de instituţiile abilitate prin prezenta lege, în conformitate cu priorităţile stabilite în strategia naţională de protejare a monumentelor istorice.
(6) În cazul în care statul sau autorităţile publice locale acordă sprijin financiar, acesta constă în acoperirea parţială sau totală a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, după caz, ale lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice.
Art. 40. - (1) Contribuţia financiară a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejării monumentelor istorice, indiferent de deţinător, poate să acopere total sau parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, în funcţie de grupa în care acestea sunt înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice.
(2) Contribuţia financiară a consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, poate să acopere integral sau parţial costul lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin cofinanţare, costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.
(3) Contribuţia financiară a statului şi a autorităţilor administraţiei publice locale poate fi asigurată prin cofinanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.
(4) Situaţiile în care statul, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la alin. (1)-(3), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alin. (4), la data alocării sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric în cauză se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioadă de 10 ani în favoarea statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale.
(6) Garanţia imobiliară prevăzută la alin. (5) se recuperează în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, după caz, a autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauză a fost înstrăinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.
(7) Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale este scutită de taxă de timbru.
(8) La data împlinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliară instituită asupra imobilului se stinge de drept.
Art. 41. - (1) Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie, integral sau parţial, lucrări de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiază, în condiţiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.
(2) Cheltuielile efectuate în condiţiile prevăzute la alin. (1) sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul global timp de 5 ani, în cuantum anual de 20% din valoarea acestora.
Art. 42. - (1) Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clădirile care sunt monumente istorice, cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale, potrivit legii.
(2) Pentru suprafaţa ocupată la sol de construcţiile care sunt monumente istorice nu se plăteşte impozitul pe teren.
(3) Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafaţa afectată şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare.
Art. 43. - (1) Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuinţă sau pentru activităţi necomerciale, şi care se angajează în scris la direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional în al cărei teritoriu de competenţă se află bunul imobil în cauză să execute, în termen de 12 luni, lucrările de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnică aprobată şi avizată în condiţiile legii.
(2) În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o singură dată cu încă 12 luni.
(3) În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului, precum şi în cazul înstrăinării bunului înaintea efectuării sau încheierii lucrărilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recuperează prin direcţia generală a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat ca monument istoric.
(5) Înstrăinarea cu titlu gratuit sau oneros către stat sau către unităţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutită de plata taxelor de timbru.
Art. 44. - Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a intervenţiilor executate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.
Art. 45. - Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanţează şi care sunt necesare pentru păstrarea integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobată pentru zona de protecţie respectivă, sau prin avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
CAPITOLUL II
Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 46. - (1) În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a) cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor istorice şi asigură punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora;
b) asigură protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând resurse financiare în acest scop;
c) cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;
d) se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;
e) participă la finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administrează;
f) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaborează, actualizează şi aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;
g) iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradării monumentelor istorice;
h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, după caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejării monumentelor istorice.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat.
Art. 47. - Pentru protejarea monumentelor istorice din unităţile administrativ-teritoriale de competenţă consiliile locale au următoarele atribuţii:
a) colaborează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejării monumentelor istorice;
b) în vederea întocmirii sau modificării planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localităţilor, asigură elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice;
c) elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi le aprobă numai pe baza şi în condiţiile avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, după caz;
d) prevăd, în termen de 12 luni de la clasarea siturilor ca monumente istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului aferente;
e) asigură elaborarea şi aprobă programe speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice din municipiul, oraşul sau comuna respectivă, cu respectarea avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor istorice, după caz;
f) la solicitarea direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice;
g) colaborează cu compartimentele specializate ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale, în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se află pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale.
Art. 48. - Primarul are următoarele atribuţii specifice:
a) verifică existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigură menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;
b) ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice;
c) emite de urgenţă autorizaţia de construire, în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea executării lucrărilor provizorii sau de intervenţii urgente, de consolidare temporară şi punere în siguranţă a monumentelor istorice; valabilitatea autorizaţiei de construire provizorie este de 6 luni, putând fi prelungită o singură dată cu încă 6 luni, şi încetează o dată cu eliberarea unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare definitive;
d) dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz, organizează paza acestora şi anunţă în cel mai scurt timp direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
e) asigură prin aparatul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar;
f) asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
g) asigură efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.
Art. 49. - Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:
a) cooperează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenţă; facilitează comunicarea dintre direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti;
b) iniţiază cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea protejării unor monumente istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;
c) sprijină şi îndrumă activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora;
d) eliberează autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumentele istorice sau imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice, în ansambluri, situri sau în zona de protecţie a acestora, numai cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
TITLUL V
Finanţarea protejării monumentelor istorice
Art. 50. - (1) Protejarea monumentelor istorice se finanţează prin bugetul de stat, prin bugetele locale, precum şi de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectuează prin cofinanţare publică şi privată.
(2) Lucrările de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectuează la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrărilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.
Art. 51. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a statului, pe care le administrează.
(3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevăd:
a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
b) credite bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale;
c) credite bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
Art. 52. - (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul monumentelor istorice, care este gestionat, în condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(3) Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru:
a) cărţile poştale ilustrate comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentări grafice de interior sau exterior;
b) ghidurile turistice comercializate în România şi care prezintă teritoriul românesc, cu localizarea monumentelor istorice de interes turistic;
c) casetele video şi compact-discurile comercializate în România, care prezintă monumente istorice;
d) biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în totalitate sau în parte, prin lucrări finanţate de la bugetul de stat sau al autorităţilor administraţiei publice locale;
e) biletele de intrare la manifestările culturale şi sportive desfăşurate în acele monumente şi situri istorice care sunt protejate şi puse la dispoziţie publicului pentru vizitare prin fonduri de la bugetul de stat sau al autorităţilor administraţiei publice locale.
(4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la editorii cărţilor poştale ilustrate, ghidurilor turistice, casetelor video, ai compact-discurilor, după caz, sau de la proprietarii, titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice, care realizează venituri din activităţile menţionate la alin. (3).
Art. 53. - Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizează de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru:
a) acordarea de credite în condiţiile art. 30 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru proprietarii sau administratorii care pun la dispoziţie publicului monumentele istorice pentru vizitare şi pentru realizarea unor programe şi proiecte culturale;
b) finanţarea unor lucrări necesare în vederea pregătirii monumentelor istorice pentru vizitare, precum şi pentru realizarea unor lucrări sau programe şi proiecte culturale;
c) organizarea de manifestări culturale, ştiinţifice şi de popularizare a monumentelor istorice, în cooperare cu proprietarii sau cu administratorii lor.
TITLUL VI
Sancţiuni
Art. 54. - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Art. 55. - (1) Desfiinţarea neautorizată, distrugerea parţială sau totală, exproprierea fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţionează conform legii.
(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) făptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a părţilor de monument lezat, conform avizelor prevăzute de prezenta lege.
Art. 56. - (1) Constituie contravenţii la regimul de protecţie a monumentelor istorice următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
a) modificarea, desfiinţarea sau strămutarea unui imobil după declanşarea procedurii de clasare, fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;
b) încălcarea de către proprietar a obligaţiilor prevăzute la art. 38;
c) neaplicarea şi nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi a taxelor şi tarifelor prevăzute în prezenta lege;
d) încălcarea prevederilor art. 61 de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a imobilelor menţionate la acelaşi articol.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 70.000.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b), c) şi d) se sancţionează cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei.
(3) Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii lor.
Art. 57. - (1) Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de specialiştii direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, după caz.
(2) Pentru contravenţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de către primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de către organele de poliţie, după caz.
Art. 58. - Contravenţiilor prevăzute la art. 56 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 25-27.
TITLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 59. - Până la instituirea zonei de protecţie a fiecărui monument istoric potrivit art. 8 se consideră zonă de protecţie suprafaţa delimitată cu o rază de 100 m în localităţi urbane, 200 m în localităţi rurale şi 500 m în afara localităţilor, măsurată de la limita exterioară, de-jur-împrejurul monumentului istoric.
Art. 60. - (1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobată de Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, rămâne în vigoare şi produce efecte ca atare timp de maximum 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, perioadă în care aceasta va fi actualizată potrivit art. 3, 7 şi 21.
(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt obligate să încunoştinţeze în scris proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre obligaţiile ce le revin prin lege ca urmare a regimului juridic special al bunurilor imobile în cauză.
Art. 61. - Înstrăinarea cu orice titlu a unui monument istoric se face numai după emiterea, în condiţiile legii, către proprietarii de construcţii şi terenuri clasate ca monumente istorice a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, iar pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, titularii dreptului de administrare care nu dispun la data înstrăinării de Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric sunt obligaţi să solicite emiterea sa ori, până la aprobarea metodologiei prevăzute la art. 16 alin. (3), să obţină un aviz provizoriu de folosinţă de la direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.
Art. 62. - La data intrării în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, se modifică după cum urmează:
"(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuinţele care au avut destinaţia de case de oaspeţi, de protocol, precum şi cele folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari."
Art. 63. - La data intrării în vigoare a prezentei legi Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:
"Taxa pentru şederea în staţiunile turistice şi în sate
şi oraşe istorice"
2. Articolul 38 va avea următorul cuprins:
"Art. 38. - Pentru şederea pe o durată mai mare de 48 de ore în staţiunile turistice, în satele sau în oraşele istorice declarate conform legii «sat istoric» sau «oraş istoric», consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, după caz, stabilesc taxa pentru şederea în respectivele staţiuni turistice ori în sate sau oraşe istorice.
Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se plăteşte de persoanele fizice în vârstă de peste 18 ani."
3. Articolul 39 va avea următorul cuprins:
"Art. 39. - Persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, turiştii cazaţi la cabanele turistice aflate în afara staţiunilor turistice ori a satelor sau oraşelor istorice, persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de la plata taxei pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice."
4. Articolul 40 va avea următorul cuprins:
"Art. 40. - Taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o dată cu luarea în evidenţă a turiştilor, şi se varsă la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la această dată."
5. Articolul 41 va avea următorul cuprins:
"Art. 41. - În cazul în care taxa pentru şederea în staţiunile turistice ori în satele sau oraşele istorice este inclusă în chitanţa sau în costul biletului de odihnă şi tratament, persoanele juridice prevăzute la art. 40 vor vărsa la bugetul consiliului local suma aferentă acesteia, recuperată de la agenţiile de turism prin intermediul cărora a fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament, în termen de 10 zile de la luarea în evidenţă a turiştilor."
Art. 64. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30 noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 18 iulie 2001.
Nr. 422.